Sistemul digestiv al iepurelui

Sistemul digestiv la iepure

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale anatomiei iepurelui este sistemul său digestiv. Spre deosebire de alte animale, iepurii pot mânca o gamă largă de material vegetal. Ei pot procesa și pot extrage nutrienți din multe plante ce nu pot fi digerate de alte animale erbivore sau omnivore. Această adaptabilitate le-a asigurat supraviețuirea în ecosisteme din multe zone ale lumii. Înțelegerea sistemului digestiv al iepurelui este importantă pentru a-l putea hrăni într-un mod cât mai potrivit.

Iepurii sunt erbivori, ceea ce înseamnă că se hrănesc doar cu material vegetal. Iepurii au esofag, stomac și tract intestinal, ca orice alt mamifer. Cu toate acestea, pentru că se hrănesc adesea cu plante bogate în fibre, iepurii s-au adaptat pentru a se descurca cu mâncarea bogată în fibre, adoptând un sistem numit „Hind Gut Fermentation”, care constă în procesarea prin fermentare a materiei nedigerabile. Este un sistem pe care îl întâlnim și la alte erbivore, cum ar fi porcii de guineea sau chinchilla.

Iepurii au un stomac voluminos în comparație cu dimensiunea corpului lor, care le permite să mănânce repede cantități mari de material vegetal. Ei sunt crepusculari, adică se hrănesc cu precădere în zori și la apus. În restul zilei mănâncă mai puțin, în funcție de ce au la dispoziție, de vreme și alți factori. Iepurii o duc bine dacă mănâncă bine de două ori pe zi.

Procesul digestiv începe în gura iepurelui. Buzele acestuia apucă materialul vegetal, apoi dinții din față, numiți incisivi (4 sus și 2 jos), feliază planta. Mâncarea este apoi trimisă către molari, unde este mestecată înainte de înghițire.

Toți dinții iepurelui cresc continuu pe toată durata vieții. Dacă este hrănit corespunzător și are la dispoziție și alte materiale de ros, iepurele va fi mai puțin tentat de lucruri pe care n-ai vrea să le roadă.

Iepurii au un organ de forma unui sac mare, numit cecum, localizat în punctul de întâlnire între intestinul subțire și cel gros. În cecum găsim o largă varietate de bacterii, fermenți și alte organisme care îl ajută pe iepure să-și digere mâncarea.
Când hrana din intestinul subțire ajunge la intrarea în cecum și în intestinul gros, tractul gastrointestinal știe ce materii să dirijeze către cecum pentru a puta fi procesate în continuare. Materiile care au fost deja digerate și care nu mai au nevoie să facă această ascală în cecum, trec diect în intestinul gros și sunt eliminate, sub forma unor crotine (căcăreze) rotunde și tari, cu diametrul de aproximativ 1 cm, pe care le găsești în cușcă atunci când faci curățenie.

Ce se întâmplă în cecum? Timp de cam 6 ore, microorganismele procesează fibrele nedigerabile și le transformă în nutrienți digerabili. Pentru ca iepurele să folosească acești nutrienți, el trebuie să-i înghită din nou. Astfel, în anumite momente ale zilei, care coincid cu un anumit număr de ore de la o masă consistentă, materia din cecum este eliminată sub forma unor crotine moi, de culoare brun-verzuie, cu diametrul de aproximativ 4 mm, legate într-un ciorchine printr-un mucus. Aceste crotine moi se numesc cecotrofe. Iepurele le mănâncă imediat ce le elimină, direct din anus, fără să le mestece.

Crotine de iepure

Diferitele tipuri de fibre din alimentația iepurelui nu folosesc doar la nutriție, ci sunt vitale pentru a menține funcționalitatea tractului gastrointestinal. O dietă săracă în tipurile potrivite de fibre și bogată în carbohidrați încetinește digestia și provoacă boli grave.

În mod normal, nu vei găsi decât rareori cecotrofe în cușca iepurelui. Dacă le întâlnești prea des înseamnă că iepurele are o dietă prea bogată în proteine sau altă problemă mai serioasă și trebuie să-ți suni veterinarul.